Urticaria

Urticaria este o afecţiune cutanată


Tegumentul (pielea) este un organ cu functii complexe, a caror specializare este determinate de rolul sau esential, acela de a fi o bariera intre mediul intern si cel extern. Una dintre functiile cele mai importante ale tegumentului este cea imuna. 

 

Urticaria este o afecţiune cutanată care se manifestă prin erupţii trecătoare având aspectul unor umflături ale pielii de regulă bine delimitate ,cu dimensiuni foarte variate şi care asociază roşeaţă şi mâncărimi intense. Leziunile sunt similare celor care apar la atingerea pielii cu o urzică. 

 

Urticaria poate fi spontană acută sau spontană cronică în funcţie de durata erupţiei care poate fi de mai puţin de 6 săptămâni în cea acută şi respectiv peste 6 săptămâni în cea cronică. Urticaria acută asociază frecvent şi angioedem şi este mai des întâlnită la copii spre deosebire de cea cronică care este caracteristică vârstei adulte şi este de 2 ori mai frecventă la femei . 

 

Există şi forme speciale ale bolii care sunt declanşate de contactul organismului cu temperaturi ridicate sau scăzute, cu apa, de presiune sau vibraţii, de simpla atingere a pielii (dermografică), de efort sau emoţii (colinergică) sau de expunerea la soare. 

 

Alimentele implicate în declanşarea alergiilor cutanate diferă, la copii intalnindu-se mai frecvent alergii la ouă, lapte, arahide sau alune, pe cand la adulti mai frecvent putandu-se intalni alergii mai frecvent la nuci, peştele, fructele de mare, făina, rămânâmd în continuare cu un risc aparte laptele şi ouăle. 


La copii sunt foarte des întâlnite şi reacţiile de hipersensibilitate la aditivi alimentari. De asemenea unii pacienţii cu urticarie pot avea o sensibilitate mai mare faţă de histamină care este mediatorul principal descărcat în derularea unei alergii. Reacţiile în care este implicată acesta sunt cel mai des confundate cu alergiile alimentare şi sunt produse de ingestia unor alimente care au un conţinut natural mare de histamină sau de alte amine vasoactive pe care organismul nu îl poate metaboliza. 

 

Există şi posibilitatea declanşării urticariei prin simplul contact al unei persoane cu anumite alimente, de exemplu ananas, tomate, anumite condimente, tomate, lapte, ouă, fructe de pădure, făină, carne sau citrice, caz în care avem de-a face cu o urticarie de contact alergică. 

Când durata unei erupţii urticariene depăşeşte intervalul de 6 săptămîni acesta devine cronică. Din păcate doar în 5-10% din cazuri se depistează un factor clar declanşator, într-un procent foarte mare fiind autoimună sau nu i se poate dovedi nicio cauză (idiopatică). Si în urticariile cronice se poate demonstra rolul reacţiilor de hipersensibilitate alergică alimentară, de multe ori însă, fiind implicaţi mai degrabă aditivii sau coloranţii alimentari. 

 

La copiii cu urticarie cronică pot fi suspicionate în continuare alimente ca laptele, făina, soia, ouăle, alunele sau nucile. 

În funcţie de istoricul fiecărui pacient cu urticarie sau angioedem pot fi utile în stabilirea diagnosticului atât testarea cutanată prick şi/ sau determinarea din sânge a anticorpilor IgE specifici alimentelor suspicionate cât şi testele la agenţi fizici sau efectuarea unor baterii de analize atent alese în funcţie de particularităţile individuale ale pacienţilor şi ale acestor afecţiuni cutanate în general.

SOCIAL MEDIA